icoane bizantine: Icoane bizantine ortodoxe

Icoana nu este un tablou, ci traducerea in imagine a misterului divin, iar mesajul lor spiritual este foarte greu de inteles.
In epoca bizantina, icoanele au fost considerate daruri pretioase deoarece se presupunea credea ca aduc noroc si sanatate in casa. Traditia a continuat mai ales in tarile in care erau biserici ortodoxe si dainuie si in prezent, atat datorita credintei cat, mai ales, pentru ca icoanele pictate manual sunt considerate fiind si adevarate opere de arta.
Pictura icoanelor infatiseaza lucrurile ca si cand ar fi produse de lumina si nu ca si cum ar fi luminate de o sursa exterioara.
Intr-o icoana, materia, suprafetele, desenul, obiectul si semnificatia devin conditii de contemplare. Pictarea icoanelor este o forma de arta care imbina aceste elemente intr-un tot unitar cu semnificatii profunde.
“Cinstirea Sfintelor Icoane, in conceptia teologiei ortodoxe, nu este o inchinare la chipuri cioplite, de la care fusese oprit poporul evreu, ci o veneratie adusa celor care mijlocesc pentru noi (Facere XVIII, 17-33; Iov 7-10)”, pentru ca nu ne inchinam materiei din care este realizata icoana, dupa cum nu ne inchinam materiei din care este facuta Evanghelia, nici materiei Crucii, ci chipului Crucii.